La o distanță de aproximativ ½ km de orașul Hîrlău, pe o colină, făcând parte din porțiunea de teren numit dealul Cireșului, se află cimitirul orașului, în mijlocul căruia se află zidită biserica cu hramul Sf. Vasile. Imprejurările după care și-a luat ființă acest cimitir nu s-au scris până acum. Informațiile sunt foarte puține și lacunare.
Acestea sunt următoarele: În anul 1855, în orașul Hîrlău a fost Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Sosind la Biserica Sf. Gheorghe, acesta a găsit atât biserica cât și cele două case pe care le avea în stare precară. Exteriorul bisericii era degradat, casa de oaspeți din mahalaua Munteni nefuncțională, iar cea din Curtea domnească nelocuibilă. Cimitirul orașului care se află în curtea bisericii Sf. Gheorghe era 'plin de buruieni'. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cere mutarea cimitirului neîngrijit la marginea orașului. Cetățenii orașului Hîrlău protestează și nu vor să mute cimitirul. Preoții orașului, ca semn de mângâiere pentru credincioși mută cimitirul în curtea bisericii Sf. Dumitru, din oraș.
Pe la anul 1887, primarul orașului din acea vreme, Grigore Rozan, dorea să facă din cimitirul nou de la biserica Sf. Dumitru o grădină publică, mai ales că și locuința lui era în imediata apropiere a bisericii. Enoriașii se opun din nou, și nu voiesc ca mormintele morților lor sa fie profanate și nici să se facă jocuri, petreceri și cântări cu lăutari lângă biserică. Primarul nu ține seama de doleanțele creștinilor și hotărăște ca toate osemintele din cimitir să fie scoase și duse la cimitirul nou înființat în orașul Hîrlău, din dealul Cireșului. Preoților li se rețin salariile luate de Primărie pentru nesupunerea credincioșilor. Astfel, constrânși cu toții, cu multă durere în suflet, o parte din credincioșii care aveau morți îngropați din timpul mai apropiat au dezgropat osemintele și le-au îngropat cu multă cinste în noul cimitir. Osemintele celor mai dedemult, care nu avea cine să le dezgroape, au fost dezgropate de Primărie și duse cu furgoanele acesteia și îngropate în noul cimitir, într-o groapă comună, într-o margine a cimitirului. Lucrarea a durat mai mult de două luni, și a făcut să curgă multe lacrimi. O parte din osemintele din curtea bisericii Sf. Gheorghe, care nu fusese duse la Sf. Dumitru, au fost aduse în noul cimitir. Altă parte au ramas acolo. Primarul Rozan moare, și moartea sa este văzută de creștini ca o bătaie din partea lui Dumnezeu. Creștinii hotărăsc că nu vor aduce primar al orașului până ce acela care va fi nu le va promite și le va face împrejmuirea cimitirului nou și să ridice și o biserică în care să se poată face slujba înmormântării la cei adormiți și sluji în biserica Sf. Liturghie 'ca glasul Evangheliei să răsune și deasupra mormintelor'.
Pe atunci, se afla în Hîrlău un om nu din familie mare, om bun și harnic, gospodar, înstărit, având vii la Feredeni și Cotnari și ținând în arenda moșia Hodora, numit VASILE GHEORGHIU căsătorit cu o fiică a preotului Emanoil Drăgan, paroh la Flămânzi. Atât el, cât și soția, erau buni creștini și ajutau Biserica și pe preoții din Hîrlău. Creștinii l-au ales pe el primar. S-a ocupat de gospodărirea comunei cu deosebit interes, a avut grijă de necăjiți, a împrejmuit cimitirul, a strâns fonduri pentru ridicarea unei capele la cimitir, dupa făgăduința dată. În anul 1894, biserica este ridicată și sfințită de Protopopul C. Vasiliu din Botoșani.
SOȚII VASILE ȘI MARIA GHEORGHIU AU RĂMAS CTITORII BISERICII. Biserica este în formă de cruce. Graba cu care s-a facut planul bisericii și lipsa de cunoștințe arhitecturale bisericești, a făcut ca biserica, deși în formă și stil ca cele din satele înconjurătoare, să fie șubred construită. În anul 1904, clădirea era amenințată cu dărâmarea. Epitropia Bisericii Sf. Gheorghe în frunte cu preotul Constantin Constantinescu, nou venit, a reparat biserica, întărind-o cu ancore de jur-imprejur. În anul 1944, biserica a fost bombardată și distrusă, fiind reparată de Sf. Mitropolie și enoriași. Sfințirea ei s-a făcut de mitropolitul Sebastian Rusan. Sub aceeași administrare a Epitropiei Bisericii Sf. Gheorghe, între 30 mai – 30 iunie 1971, biserica a fost reparată capital în interior și exterior. Lucrările au fost conduse de preotul protopop, Râpă Toma, și epitropul Grigore Porusnicu. Slujba de sfințire a avut loc în anul 1971, iulie, 4, de un sobor de 9 preoți. În anul 1971 s-a zidit la intrarea în cimitir o clopotniță acoperită cu tablă, unde se mai afla doar un clopot mare de 100 kg. În anul 1996, la biserică s-au făcut reparații capitale la interior și exterior de Epitropia Bisericii Sf. Gheorghe. Cheltuielile au fost suportate de epitropie, iar lucrările au fost conduse de preotul Tincu Dumitru, fiind executate în luna august, 1996, resfințirea bisericii și prima slujbă după reparare făcându-se la cel de-al doilea hram al bisericii, "Adormirea Maicii Domnului.
